Astenie de ceață
De trei zile, orașul e ros încet de ceață. Grea, închisă și tăcută ca o sfântă. Pare că e cimitir pe stradă și zgomotul se sparge surd în pietre. Nu mai auzi, des, nici sunetul claxonului. Pare că
BMbadiu monica0
0
singur la părinti
Sunetul parchetului scârțâind în casa mare din lemn greu mi-a surescitat adesea visele. Cu sunetul venea și mirosul de casă goală, de liniște, de praf. O casă simplă, cu etaj, iar camera mea de la
BMbadiu monica0
2
Toate cele 2 texte în proză sunt incarcate