Poezie
Interiorul unei fiinte exteriorizate
Lumea din nimic total
2 min lectură·
Mediu
M-am saturat de urat.
M-am saturat de murdar.
M-am saturat de sange.
M-am saturat de pacat.
Nu mai pot indura alte suspine.
Nu mai pot dezbraca lacrimi.
Nu mai pot pastra suferinta.
Nu mai pot dezvalui sentimente.
Invat sa lupt pentru mine.
Incerc sa lupt pentru tine.
Vreau sa lupt pentru viata mea.
Incep sa lupt pentru viata ta.
Masor timpul in silabe.
Cantaresc cuvantul in sunete.
Apreciez personalitatea in persoana.
Pretuiesc omul demn de numele pe care l-a primit neconditionat.
Privesc in mine...vad o umbra.
Privesc spre tine...vad o imagine.
Privesc intre noi...vad un gol.
Privesc la noi...vad o dorinta.
Vad prea mult...inteleg suficient...simt prea putin.
Tresar cand sterg praful de pe gandul tau.
Tresar cand descopar ceva nou.
Tresar cand plutesc in mister.
Tresar cand vad pe altcineva in locul tau.
Imi miroase a vanilie si totul are gust de ciocolata.
Mangai cu privirea o matase si totul este moale si calduros.
Calc pe o piatra si totul se zdrobeste odata cu biata furnica.
Culeg o floare si totul este imbatat de miros artificial.
O...Viata...daca te-as avea...m-as darui tie si ti-as ramane credincioasa!
Imi dau sufletul tacerii si merg sa caut zgomot.
Daca voi supravietui...ma voi intoarce.
Voi deveni fiica a tacerii si lacrimile vor spune ceea ce pasii mei nu au reusit sa rosteasca.
O...Viata...de ce nu te pot avea?
...de ce nu poti fi a mea asa cum eu sunt a
ta?
...de ce doar tu ma poti avea?
O...Viata...daca te-as avea...m-as darui tie si ti-as ramane credincioasa!...!
064202
0
Z
