Poezii

Sunt atât de atins de liniște, de sublim încât cu capul într-o parte stau visând că sunt ca o apă și printre pietre mă pierd și acolo adorm din nou șlefuindu-mi statuia din stânca de fier.

Va urma..

gâtul prins în funia vremurilor trecute te-ai săturat de toate amprentele realului încet vezi o câmpie, o mână, un verde ca un ochi ca un sunet ca o depărtare și apropiere în același timp aici

plin de aripi influențez sensul în paharul cu vin o infuzie de idei sub formă de pene mă hrănesc cu resturile zborului meu și am calea liberă să mă târăsc prin șanțurile cerului, am o