Poezie

Sfintenie

1 min lectură·16 aprilie 2005

Mediu

Sa picuri

ceara din sfesnic

si-mi fa mulajul feței

ca sa-mi ramana veșnic

amintirea in muzeul de figuri,

fețe caste si smerite,

meditand un cânt de graur,

cu capu-ntr-un nor de aur,

prelingând prin mănăstire

târziu, sub fețe umile,

umbre prelungi de dorințe

furișându-se speriate,

ca sa se adune toate.

Sub cupola e-ntâlnirea,

picură dumnezeirea,

fac cenaclu cu iubirea,

sug seva din os de graur

si-l dau unui meșter faur

ca sa-l sufle tot in aur,

si-apoi ele

sa-l rupa-n bucățele,

sa le faca talismane,

sa le-atarne de icoane,

ca sa le scuture vântul,

sa anunte tot pamantul

ca va ploua cu mir

si vei scăpa de chin,

te vei intepa-ntr-un spin

si ți se va scurge viața.....

...nu plânge, căci precupeața

ce-si vinde in marfă piața

iti va acoperi plânsul

si-o aripa de graur...fața.

002.904

BA. “Sfintenie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ba/poezie/116475/sfintenie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.