Poezie
Suflet pribeag
1 min lectură·
Mediu
E intuneric in odaia ta micuta.
E frig,e gheata,e pustiu in camaruta.
Bucati fragile de tablouri frante pe pereti
se-anina-n golul crunt al unei triste vieti.
Decorul freamata,musteste-a nebunie
amar se varsa si arde-n carne vie.
E carnea dulce a trupului de lut,
e suflet trist,pribeag,pierdut in absolut.
Durerea creste si erupe-n vene,
imagini frante se astern in gene.
Iluzii sfaramate,iluzii ne-mplinite
se impletesc in hora unei imense clipe.
Si fumul se ridica de totul impresoara
si sufletul se-agita,se ineaca-n smoala.
Si rage ca o fiara demonic insemnata...
Se zvarcoleste-n patimi,urgie blestemata!
Suflet pribeag,rasfrant in palizi umbre,
in firmituri de groaza,in firmituri sinistre,
ce cauti cu-ndarjire in sihastria vietii?
De ce-ti se prabusesc,haotic,toti peretii?
Te pierzi in hora urii,a vinei,remuscarii,
stagnezi pe calea sumbra,penibil-a pierzarii.
Tu te dedai in cazna,vibrezi de neputinta,
pierzand a ta putere,pierzand a ta credinta...
Imensa-i lasitatea-ti,ingusta ti-e taria!
Scarboasa e alura-ti,napraznic-agonia!...
Suflet pribeag,te pierzi!Te pierzi in noapte!
Si-n camaruta ta raman-eterna moarte...
001109
0