Dulce venin

Se târăște in urma mea,imi calcă pe urmele lasate pe o plajă uitată în nisipul la fel de rece ca și cuvintele care nu mai dor

dar continuă să mă lovească mereu,

Aspirate,nevinovate,micile minciuni s-au adunat într-un ecou ca un refugiu pentru sinceritatea păstrată doar pentru mine,

piese ironice ce construiesc un sarcastic trofeu...

Ea se uită în oglinda plină de praf,același praf care i-a orbit și sufletul

Criminală în esența pură a iluziilor îți face așa ușor să dispară tot zâmbetul

Îți ucide toată copilăria,îti smulge inocența lasându-te invizibil precum vântul.

Ea strânge noaptea in brațe un ursuleț în care-și strecoară propriul venin

Și din ochii ei dulci curge acum o substanța toxică căci și-a ucis îngerul divin.

El totuși continuă să-i admire frumusețea malefică,și îi șoptește că nu e singură dar e singura care

Își trădează aripile pentru a distruge pe rând fiecare cărămidă,în timp ce alții aleg să zboare

El o vede dincolo de acțiunile dezvoltate în infracțiuni,

Și totuși hoața i-a furat inima folosind doar câteva promisiuni.

Se uită la el și îl aruncă într-o plasă de minciuni,sărutul ei este precum mușcătura de șarpe

Lovit de o moarte lentă se sufocă în propriile slăbiciuni dar nu-i pasă atâta timp cât o are aproape.

Aceasta nu e iubire,poate doar un strop de obsesie pentru indiferență

Căci până la urmă pentru cunoaștere ne înecăm în existență.