Poezie
Lacrimi
Pentru marinarii pieriti de pe Sadu
2 min lectură·
Mediu
LACRIMI
Sadu ... la o lungime de braț de salvare
La o lungime de braț de oameni
Atât de aproape dar atât de departe
Așteptând o salvare ce nu mai vrea să vină
Luminile nopții trec pe lânga noi….
De la ferestrele orașului ..iată și blocul..sîntem acasă…
Poate diseară, poate mâine liberi..
Urmăm cursul către casă
La capatul lui o voi gasi pe ea
Trec mile și mile
E 12 acuma..tu dormi … eu nu am somn…
Noapte adancă .. și atâta tăcere..
Un dor mare..separarea..
De ce este așa în Univers.. sa fie separați cei ce se iubesc?...
Sînt aici dar nu pot fi lânga tine acum…
Alergând către casă… gândindu-mă la tine
Urmez cărarea către tine
La capătul ei te voi găsi….
La o lungime de braț de mal..
O lungime de braț de oameni
In timp ce noi așteptăm pe punte sa fim salvați
Lovituri neîncetate… în vas și-n înima mea
Ne-am lovit și TIMPUL S-A OPRIT…
Așteptând o salvare ce nu mai vrea sa vină…
…brațul nu s-a întins.
Oamenii ne-au părăsit..
Lânga ei și totuși singuri..
Ne rugăm .. clipele s-au scurtat
Brusc intunericul a căzut
Zgomotele au încetat…
Și printre nori eu cad..
Drumul s-a închis aici.. eu nu mai pot ajunge
La capăt.. de ce?.... de ce?... nu e drept..
E un aer mult prea trist
Timpul n-a mai avut rabdare
Noaptea a căzut peste noi…
Nu se mai aude nimic
De când nu mai ești cu mine…
Și tot mai visez cum în brațe te strâng..
Eu sînt aici dar tu nu mă vezi..
Pe umărul tău sînt
…. lacrimi ………
001751
0