Poezie
Doamnă
1 min lectură·
Mediu
Mai știi tu doamnă cine ești?...
Mai știi ce intre noi a fost odată?...
Mai crezi la fel, in vise nebunești?...
Mai iți sunt buzele...
Atât de dulci...de ciocolată?
Mai știi să mângâi atât de sublim?...
Mai poți să dai fiori...doar cu o pană?...
Mai ai in tine lacrimi roz de vin
Ce vindecă, sorbindu-le
A sufletului rană?
Mai vrei sa dai vietii mele sens
Sau să i-l iei cu-mbrățișarea-ți mută....
Și atingâdu-mă ușor...de pieptul tău imens
Să simt cum te simți tu
Când ești......pierdută.
Să-ți simt plăcerea-n corpul tău perfect
Ca fiind a mea, și excitarea-ți dulce
Să mă drogheze....și incet s-astept...
Orgasmul tău...
Ce laptele din piept ți-l mulge.
Să beau din trupul tău murdar
Licoarea dulce...plină de păcate
Și in delir, din carnea ta, vulgar,
Să mușc....
Să intru adânc....in toate
Și respirând cu greu apoi, plin de năduf....
Mai știi tu doamnă?....cum era!... cândva!...
Să ling sudoarea de pe-a corpului tău puf
Și s-adorm cu corpul gol
Pe perna ta
Mai știi tu toate astea azi?
Când timpul, presărat cu-a vieții chinuri
S-a asternut pe trupul tău...și-adânc gravat
Þi-a desenat un nume:...
\"Curvă in sublimuri\"...
001.775
0