Poezie
Sonet din regatul disperăii IV
4
1 min lectură·
Mediu
IV
a căzut peste mine într-o zi un cuvânt
rănindu-mi iubita în inimă ascunsă
ecoul îi purtat în rafale de vânt
noaptea-i de necunoscut cuprinsă
sirenele salvării m-au trezit
în goana lor nebună după viață
lumini multicolore se zbat în asfințit
cine rupe oare firul alb de ață
cine mai înnoadă cercurile mâhnirii
care trec prin mine către infinit
lebăba cea neagră la poarta mânăstirii
în valul cel tânăr al noului venit
își scaldă străinul ochiul privirii
vărsat uneori peste câmpul rodit
002.954
0