za/darnicie

iata un fragment din manuscrisul pelerinului rus: (capitolul final, ultimul paragraf de jos, pagina fara numar): “nu sunt ucenicul nimanui, am stat insa in umbra de maestri, incercind sa fur din eternitate partea ce mi sar cuveni la pomeniri; las insa pe altii sa imi cumpere locul de veci am uitat fara vina ca uitarea este o margine pe care nu o treci niciodata, ca prietenii sunt doar intersectii, ca nu poti sta in bucurie cum nu poti locui in nemiscare tacerile miau hranit toate cuvintele, intre ele nu ma zareste insa nimeni, viitoare mea absenta este atit de transparenta incit nu va fi observata nici de cei care inca ma cauta iubitele au fost o parasire continua, in cautarea unei oaze imaginare, in care doar caravane ratacite ajung din intimplare nu am cui lasa testament, averea mi se risipeste in ne/pasari, ca aerul ce trece prin penele zborului incercind o migratie nerepetata, am calatorit fara destinatii, cautind sa aflu de ce ma asteapta doar negasirea; stau si acum in mirarea pe care o naste drumul din siberiada nu am ce sa las decit cuvinte, pe care le gasesc ca un cititor in pietre, la marginea cararii ce ma fiinteaza”