Poezie
Mă poarta visul
1 min lectură·
Mediu
Închizând ochii pentr-o clipa
Eu mă scufund in nemurire.
Mă poarta visul pe-a lui aripa
Si-ncerc sa mă desprind de mine,
Sa mă ascund sub umbra deasa a constiintei adormite,
Sa plâng, sa râd, sa cânt in voie fara sa mă asculte nimeni.
Căci eu nu vreau sa mă intelegi,
Si nici nu vreau ca tu sa crezi ca am nevoie de iubire.
Nu vreau nimic din ce-mi oferi.
Vreau doar sa mă desprind de tine.
Așa-mi sopteste in minte un gând,
Deși nu cred ca e mai bine
Ca fiecare sa imparta ce e al sau doar cu sine.
Zbătandu- mă in neputința luciditatea mă cuprinde,
Si încet încet revin la viata.
Din ce-am trăit in nemurire ramane doar slaba speranță
De a putea striga in lume:
„Rupe din mine ce e al tău si-apoi desprinde-mă de tine !”
001.044
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aura
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Aura. “Mă poarta visul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aura-0013897/poezie/1743977/ma-poarta-visulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.