Poezii

S-a trezit din somnul ei, Soarele ieșind în cale, Prin ferești privea un tei Fermecat; pe perna moale, Tresărea din cînd in când Suflul cald de primăvară. Parul ei curgea zăcând, Așezat pe

Luna șade-n cer cu stele Vânturi gem de nepăsare Noaptea vine peste ele, Colo-n șoapte, lângă mare. Și pe pânza infinită a văzduhului apare Ca din vise-într-o clipită Mândră, albă,

Se-afundă orașul În smoala lugubră De-a nopții culoare,când teama se naște, Se-ascund și dorințele acolo în umbră, In vis ... in prezent doar moartea le paște. În negru se-mbracă degrabă

Varsă picurii-n tăcere, Nori înalți frământă cerul Asfințit în zări ca fierul, Roș și palid astrul moare. Aburi risipiți de vânt Se ridica lin în aer, Adunați ca într-un caier, Iarna fuge in