Poezie

Călători..

1 min lectură·23 ianuarie 2018

Mediu

Aștept cu desăvârșită nerăbdare

Servirea unui ceai de pelin

Sub privirea serii ce dogoare,

Un miros strașnic, anonim...

Perdea de arome,pură,a verdeții

Pictată de valurile vieții

În surdină, melopeea dimineții...

Pictez cu gânduri pe sufletu-mi buimac

Călători ai timpului pierdut,

Vă privesc neîntrerupt,

În zborul vostru vanitos

Cel ce-avea a fi frumos

În serinătate aleargă stelele pe cer

Tăgăduiesc destine, strălucind vast

Îmi șoptesc vorbe străine mie,

Din condei de suflete vor să renasc...

Liniștea plenară se destramă

Norii fug, se-adăpostesc

Peste munți și văi înalte

De unde fulgerele năpustesc...

Un călător este lovit

De furia vremii, osândit

Rănit,pe pământul rece a căzut

O bucată de cer parcă s-a rupt...

Tablou al durerii,impur,al tristeții

Pictat de valurile sorții

În surdină, melopeea morții...

Pictez cu lacrimi pe aripile-i frânte

Călătorul închide ochii pe veci...

Când ai să vii și când ai să treci

Prin rânduri, prin fapte sau gânduri,

Răscolind înspre pământuri

Al timpului veșnic călător...

Eu te aștept chit c-o să mor,

Lăuntric privitor la stele

Pictor al gândurilor mele,

Strânge-ți aripile pe veci...

00954

Arsenia Mihai. “Călători...” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/arsenia-mihai/poezie/14119419/calatori

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.