Texte în proză

Drumul durase patru zile. Erau ultimele minute de liniște, dar acest lucru îl bucura. Tocmai intra în nod, iar în câteva minute urma să iasă urmat de alte nave. Nu îi plăcea liniștea din navă. Alana

Erik privea spre femeia care stătea liniștită pe pat. --Chiar nu îți aduci aminte cum ai ajuns aici? Femeia mai privi o dată la pereții de metal, ca și cum i-ar fi văzut pentru prima oară. --Nu.

Trecuse o lună de la primul transport. Acum aveau un cont serios, dar după cum îi sfătuise Damian în jurnalul său, păstră o parte din credite pe cartele. Se întâlnise de multe ori cu cei de pe nava

Furius nu părea cu mult diferită de alte planete, pe care fusese. Suburbiile erau mizere, iar oamenii care locuiau acolo erau în general săraci. Consultase baza de date a Federației, pentru a obține

Duseră nava la docul indicat; era un doc de reparații. Cei de acolo îi anunțară că sunt așteptați imediat la cartierul general. Porniră, deci, spre barul lui Hauser. Acesta era deja închis

Acum nava fiind goală, viteza maximă de manevrabilitate crescuse simțitor. Depășiră în jumătate de oră limita de securitate și, după altă jumătate de oră, computerul semnaliză o navă mică de clasă

Camera era la un etaj superior al imobilului. O încăpere mare și o masă lungă în jurul căreia erau aproximativ 25 de oameni. Șase scaune erau libere. Când intrară ei, toate discuțiile se opriră și

* Le luase cinci zile, să ajungă pe Kenbihl. Planeta era prezentată de rapoartele Federației drept una dintre cele mai bogate, cu un nivel de trai foarte ridicat. Forma de guvernământ era

* Tunelul dădea într-un castel feudal. Construcția era nouă, iar la capătul tunelului, o cameră prevăzută cu încuietori electronice, imposibil de spart fără a se

* Erik știa că nu poate suprasolicita nava în așa fel, încât să ajungă foarte repede la destinație și de aceea își zise că drumul trebuie structurat. Fie că vroia, fie că nu, acest drum va dura, în

* --Mâine dimineață plec. Trebuie să recuperez datoria pe care o am și timpul este scurt. Femeia îl privi melancolică. --Deci asta a fost, Erik ? --Nu știu. Nu depinde de mine. --Ce vrei să

Prolog Bărbatul își aruncă haina pe cuier, dar, ca de fiecare dată, constată că aceasta nu se, agățase ci căzuse. Cu o doză măsurată de amuzament, își spuse că va trebui să se dezobișnuiască de