1784
doar opincile restul a ars doar cântecul restul a amurgit doar codrul de pâine restul a mucegăit așa grăia bătrâna în tinda Raiului Sân Petru îi aduse cană cu apă roțile sfărîmă tot
Elefterie
doar în munte glasul împăratului devine iarbă doar sub sabia gâdelui sângele capătă chipul laptelui dar acestea vin abia când predica se încheie binecuvântarea este dată și biserica
Pruncul
dacă nu ar fi murit uita să se nască astfel s-a albăstrit cerul vrăbile au uitat zborul bătrânii au devenit doar esență de umbre pîinea doar apăsarea crucii o înțelege.
Kaspar Hauser
merele se coc abia între ceasuri de seară când lampa e stinsă străzile sterpe drapelele arse dar și atunci pașii unui drumeț ar încolți înainte de vreme și astfel până la ultima
Vorbe
Urme de pași și dâre de voci descoperite pe o plajă pustie atunci când carele de cenușă se prelingeau în pântecul Levantului. De atunci vrăbiile s-au desfrunzit iar somnul a prins a deveni
Trecere
Nu ajungem decât umbra a ceea ce am putea să ne pretindem Și cum ar putea sta altfel lucrurile? Murim înainte de a ne fi născut Așteptăm înainte de a fi atins vârsta Pe care o vom purta, ca
Joc
Despletite fire albe Împletite vise acre Toate trec, de bună seamă Spre A se isca Din nou.
Ka - Aper
O statuie de lemn a unui putred imperiu Preot unor zei deveniți fum de ambră Pășind spre niciunde Privind dincolo de ierburi Așteptând Revenirea Lumii al cărui os am rămas Cel mai mărunt
Somnul lor
Somnul iepurelui și al mielului și al puiului de urs pleoapa - uscată frunză fruntea - crâng cuprins în târzii cristale tresăriri printre oasele viselor cum totul piere drept e a-i lăsa să
