Plânsul prietenului drag

Plansul prietenului drag Prieten drag Alunec ușor spre inima ta Și viața mea Îmi prinse în ochi lumina Cea roșie Ce-n bere viata-ți stralucea Prieten drag E pasiunea ce domina în inimi Odat ce nu demult făcea Ca trupurile noastre două Si viata ta ….… Vibra? Unde-i vibrația? Ce eu o caut Și focul ce-odat în tine Cu furie ardea Prieten drag Plâng ochii mei din senin Și din senin odat cu ei și inima A mea, a ta Strigând în ceruri sus Și pasiunea Și flacara Ce-n obraz ți se citea Prieten drag cred că acum tu-mi ești Simțindu-te aproape Eu mi-aș dori iubirea ta Și toată dușmănia Prietenului ce știe mintea a-mi asculta Nu voi si nici nu cred că jarul tau îi stins Și nici că-n cenușa ce e acum E tot ce tu cândva aprins aveai Prieten drag Nu-ți voi prietenia decât acolo unde-i de lume aglomerat Lăsându-te în voie ca printre stele tu să-mi vibrezi Si roadele iubirii Prin mii de aștri Cu gândurile tale calde Să mi le culegi Prieten drag Eu știu că sus unde pieptu-ți mai tresară Ce arde în flacări mici Scânteia și vântul ce așteptă Sa apară și Să sufle în valuri tari Sigur e? Cartea noastră ce larg așteptă Iubire Sau Ce Dragoste a fost Prin Prietenia mea Amorul O să moară? Prieten drag ce tu acum îmi ești Pentru prietenia ta Eu râd Și plâng Daca ucisa-I Iubirea Prieten drag, prieten drag