Poezie
Eu
1 min lectură·
Mediu
Sunt o șoapta dulce de izvor
și simbolul amplu al placerii.
Sufăr mult pentru al meu amor
și-s distrusă în pragul durerii.
Sunt o simplă frunză pe copac
și simt cum iarăși mă bate vîntul,
Dar sunt veșnic de atac,
Chiar de clipa iar furata-mi gîndul.
Sunt un murmur dulce de cuvînt
Și-s nicăieri, și totodat-oriunde,
Dar eu știu că pe acest pămînt
Eu, totuși, însemn ceva anume.
Sunt furtună, ba sunt curcubeu,
Ba zîmbesc, ba iarăși sunt zdrobită.
Sunt așa,căci așa sunt eu,
Orice-ar fi sunt, totuși,fericită!
Fericită că pot să doresc
Orice-ar fi de la această lume,
Fericită că pot să trăiesc,
Că, oricum, însemn ceva anume.
Fiecare-și are viața sa
Mergînd pe cărări străbătătoare.
Uite ca o am și eu pe-a mea!
Cum n-ar fi...și totuși uimitoare!
023496
0
Inceputul \"soapta dulce de izvor\" e destul de uzat, cred ca apartine perioadei trubadurilor si truverilor, daca nu cumva perioadei dinaintea lor.
\"Sunt un murmur dulce de cuvînt
Și-s nicăieri, și totodat-oriunde,
Dar eu știu că pe acest pămînt
Eu, totuși, însemn ceva anume\".
Nu rimeaza. Poate ar fi mai bine sa inlocuiesti \"oriune\" cu \"peste tot\" si sa-i gasesti rima. Pentru \"oriunde\" gasesti mai greu.
Finalul ma pune pe ganduri. Chiar n-am inteles ce inseamna \"Uite ca o am și eu pe-a mea!/ Cum n-ar fi...și totuși uimitoare\". Poate revii asupra lui. Succes!