ploua

Ploua...de cand ai plecat s-a facut toamna in mine....fereastra s-a-ncretit de-atata ploaie si-mi deseneaza in ganduri ideograme pentru care n-am dictionar...si eu care credeam ca stiu totul despre ploaie... credeam ca ajunge sa ma rotesc cu bratele deschise printre stropi ca sa nasc curcubee in sufletul tau... Mi-amintesc... imi placea sa alerg prin ploaie...sa ma-nvart cu bratele intinse spre cer si sa vad cum ti-ametesc gandurile privindu-ma... imi placea cum ma opreai si ma tineai de umeri privindu-ma adanc si incercand sa numeri cati picuri si-a agatat ploaia in parul meu...imi placea cum imi sorbeai picaturile ratacite pe gene...pe obraji...si cum ma sarutai prelung mintindu-ma ca vrei sa simti gustul ploii... Imi placea sa ma desprind brusc din bratele tale razand, si sa te-ntreb...\"spune-mi!...spune-mi!....ce gust are ploaia?\"...si-mi placea cum ma trageai usor langa tine si-mi sopteai cald la ureche...\"de fragi, fata draga...de fragi...\"...atat de mult imi placea... Ies in ploaie...ma oboseste incercarea de-a descifra ideograme... privesc spre cer si las ploaia sa ma imbratiseze...o las sa mi se strecoare in par..pe fata...pe buze....si dintr-o data imi vine pofta s-o gust...ciudat...astazi ploaia s-a amestecat cu secunda din ochii mei si are gust sarat...m-ai mintit...ploaia nu are gustul fragilor..e doar gust de val...sau poate ca nu m-ai mintit...doar ploaia-i de vina...doar ploaia aceasta de toamna ce-mi asterne amurg in suflet in plina vara....