Transcendent
Fără să vreau Am trecut pragul și... M-am izbit violent de un zid. În acea clipă, instinctiv, Am căutat poarta. Nu era. Sau cel puțin pentru mine ca Om, Nu exista... De acolo de unde golul
Simfonie
A început uvertura: Viorile vântului scârție printre... Frunzele moarte. Bași ramurilor ramase acompaniau printre... Păsările înghețate, Ce se încălzeau ciripind una spre
Nervuri de toamnă
Plouă... Plouă cu amintirile celor oropsiți, Cu lacrimi de durere. Mâinile ... Se transformă în frunze îngălbenite. Însă scrijelind scoarța unui copac Cu pețiolul, Fiecare frunză câte un
Pictură
Dacă eram pictor, Fiecare portret îl începeam Cu schița tuturor cuvintelor, În care timid speram. Daca vreodată m-ar apuca Dorul pentru pictură, Ar trebui să pictez Arca iubirilor de
Nu pleca...
Nu pleca... Acum când te chem, În ceasul acesta strain, Mi-e frică. Dă-mi ochii tăi sa văd întunericul, Dă-mi mâna ta sa simt timpul cum picură. Nu pleca... Dă-mi din caldura ta Să pot raci
Riduri
Flori de stâncă se oglindesc În lacul de lacrimi, Ce a izvorât din ea. Un loc aparte... Ascuns, Nevazut, Neauzit. Dincolo de el esti tu... Imaginea ireală A stâncii nevazute.
Ars Poetica
Acest poem ar trebui să nu existe, Să nu fi fost nevoie să-l transcriu. Acest poem l-am învățat , Cu fiecare val. Este limita pe care o poate ajunge un om. Iubirea acestui poem este...
Vers alb
Pentru mine totul este albastru: Cerul și marea, Sângele...și chiar tu. Oriunde mă uit văd albastru: Fotoliul pe care stau,
Din ce în ce...
Se îneacă cizma din ce în ce mai tare Și pasul e din ce în ce mai greu. E așteptarea din ce în ce mai apăsătoare Noroiul
Să scrii în frig
Scriu cu mănuși Așa poate versul nu se răcește. Piatra ce crapă de frig, Un vers de la mine așteaptă. Dar eu,vezi bine, Scriu cu
Þările Toamnei
Þările toamnei, Alergau prin vântul hoinar, Îmi lovea tăcerea Și mă durea. Mă durea îngrozitor tot trupul. Am poruncit sufletului Să
