Poezie
Celula
1 min lectură·
Mediu
Afară-i trist și plouă,
Iar gândul meu,
Se duce lin
Se duce intr-acolo
Acolo unde nimeni,
Dar nimeni,n-a putut,
N-a putut sa plece.
Acolo unde sunt
M-am regăsit,
Pe mine cel de-odinioar,
Cel care pentr-o lovitură
La Ea in grabă se ducea,
Se ducea degrbă.
O mamă,dulce mamă,
De ce tu mai lăsat
Mai lăsat degrabă
Lăsându-mă cu-ai mei frați,
Dar ce frați,halal de frați,
Când unul duce înainte,
Ceilalți rămași,trag înapoi.
De-această viață mă silesc
Să scap,dar nu se poate,
Căci cel ce stă pe gâtul meu
El șarpe se numește,
Și-n orice zi,el strânge-ncet
Cam cât ar spune Dumnezeu.
001988
0