Se credea că marea nu are inimă
într-o zi străbate drumul sticlos al clepsidrei mingea de foc îi agită valurile femeile cu păr albastru intră în pântecul apei născând prunci fără solzi e liniște prin crăpătura zorilor
Oamenii mării
sunt risipitorii de visuri cu ambarcațiuni stelare își potrivesc inimile după înălțimea valurilor cuprind orizonturi străine în cutiile cu nervi de oțel au sare pe genele arcuite de albastrul
Tradițională
De când e lumea și pământul Femeia face legea-n casă, Iar bărbățelul, ca și sfântul E-n rându’ lumii....pe sub masă!
Suflet nou
am un prieten, vechi, ce-mi spune zilnic două... sau mai multe cuvinte îl știu din viețile trecute, avea părul albastru și mâinile pline de lut, modela suflete în timpul său
Explicația unui politician
Dacă n-am merțan și vilă, Conturi pe numele mumii, Sunt un nimeni, demn de milă, C-am ieșit din rându’ lumii!
Ultimul vis
În castelul meu de gheață Dansez goală până la ziuă Și nu mai aștept nici o pasăre rară Să-mi tracă pragul ... Am arcul și săgețile în cui Gata , gata de luptă Þintesc un vis , apoi
Alta fila
Altă filă Ridic privirea din zațul ce-mi arată viitorul ... Pașii se opresc lângă ușa de lemn . Pe podea, în urmele resemnate , trage concluzia o ureche curioasă , și aflu că mâine
ultimele pulsații
Am văzut un lac , un munte , o casă ...și noi , iar între noi ...Duhul Sfânt ... Cu respirația tăiată îmi smulg inima din piept , și-o arunc în lac ... Sângele curge până la picioarele
GÂND NEBUN
GÂND NEBUN Stau lângă o fantomă . Cum să-i ascund sentimentele când nu mă pot salva nici pe mine ? Am un as în mânecă ... Trag clopotul ! Vecinii vor spune că am murit ... Ce-or să se
