Poezie

Poveste de 14 mai

1 min lectură·14 mai 2014

Mediu

Am cunoscut un om odată și tare negru mai era !

Într-un garaj, băgat în rampă, sub o mașină repara...

Murdar din cap până-n picioare- doar ochii i se mai zăreau,

Cu vaselină și uleiuri, iar hainele îi miroseau...

Însă pe cât era de straniu, pe-atât era de amuzant

Iar clipele treceau șăgalnic cu un așa suflet frapant!

Râdea cu stil de orice lucru , de jos în sus mă tot privea

Iar ”schimbul de ulei” marcase o deviere-n calea mea.

De-atunci trecură clipe multe, de ani, să fie douăzeci,

Căci ”omul negru” mă oprise, zicându-mi: ”De aici nu pleci!”

Și am rămas să-i fac urare în fiecare 14 mai:

Să fii năstrușnic, voios tare, același zâmbet să îl dai

Să fii model de prelucrare și să te bucuri că mă ai ,

Copiii să-ți aline suflul, ștafeta tu să le-o predai,

Primește sănătate multă, iar banii să se țină scai,

Credința să o ții aprinsă, căci viața este ca un pai,

Purtarea să îți fie dreaptă, ghidat s-alegi un drum spre Rai!

001.655

Anton Luminița. “Poveste de 14 mai.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anton-luminita-0040338/poezie/14049577/poveste-de-14-mai

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.