Poezie
Dialog
1 min lectură·
Mediu
Am alergat prin viață cu Tine-n gând mereu,
Nu m-ai lăsat o clipă! Tu ești stăpânul meu !
Te-au osândit la moarte cu-o cruntă suferință,
Baraba fiind slobod, iar Tu, cu umilință
Ai luat paharul lumii, cununa cea de spini
Și pe o cruce aspră, între tâlhari haini,
Te-au pironit sarcastic, între Pământ și Cer !
Privești, plin de speranță, spre Tatăl, dar... mister!
S-a împlinit Cuvântul, lăsat pentru-omenire:
Ca singurul Său Fiu, să meargă spre jertfire,
Să moară pentru mine și pentru toți acei
Ce vor o Lume Nouă, lipsită de atei...
..........................................................
Îți mulțumesc, o, Doamne, că sunt în preajma Ta,
Că pot vedea acum, minuni în viața mea,
Că-ți pot simți blândețea, când firea-mi se revoltă
Și cu răbdare sfântă, Tu mă îndrumi spre Boltă !
012533
0
V-am citit poeziile publicate până acum. Unul dintre obiceiurile mele este să iau un poet ajuns în atelier și să-l comentez, asta dacă este debutant pe saitul nostru, desigur. Da, am spus un poet. Cu toții putem fi poeți, chiar daca nu ne citește nimeni sau dacă nu producem poezie la modă. Poezia dv. nu este publicabilă, ar fi fost poate în vremea lui Topârceanu, Eminescu sau Alecsandri. E încă naivă, ca pe la începuturile literaturii noastre artistice, dar nu-i nimic. Observ că sunteți învățătoare și mă bucur să văd că aveți energie și creativitate. Vă doresc să vă păstrați spiritul, iar dacă doriți să evoluați poetic, atunci vă recomand să exersați mai multe stiluri, mai multe tipuri. Nu vă descumpăniți, fiindcă important e să scrieți mai întâi pentru dumneavoastră, iar restul vine de la sine.
Toate cele bune!