Poezie

Făptura nopților de toamnă

2 min lectură·26 aprilie 2021

Mediu

În pustiul neguratic, eu alunec și mă pierd

Mă arunc în mreje fade, căci eu sunt rob

Iar toamna,

E căușul lumii mele și lumea mi-e cuprinsă-n ea

Însă eu tot vreau să caut

Nu știu ce, dar e ceva...

Mrejele mă trag cu forță și dorința mi-o condamnă

Și mă zbat și zvârcolesc și-apoi o văd...

Era chiar ,,ea”: Făptura nopților de toamnă.

O văzui și chiar era, dar acum „ea” nu mai e

Îmi fărâm ființa s-o aflu și parcă mă prefac in scrum.

Vin zile efervescente-n care

Toamna, lumină din lumina mea,

Mistuie văzutul, nevăzutul și-al meu suflet

Cu săgeți din teaca sa.

Și ajung din nou pierdut, cu mintea grea de-al școlii studiu,

Pe-acel drum- preludiu pentru-al meu întreg, ce făptura-l traversa

Iar dojenit de-al ploii ropot, eu privesc spre dreapta mea

Dar acum eram privit, căci „ea” veghea și m-aștepta.

Alerg întru a putea s-o simt

Încă mă zbat și zvărcolesc, încă o văd.

Ajung in fața-i și mă opresc din treapăd

Ridic privirea dar nu e;

Ca și cum ne-am contopit, sufletu-mi se liniștește

Aud bruiat de visul meu, adevărul ce șoptește,

,,Ea” nu a fost și nu va fi, nu a vegheat și așteptat

Căci eu sunt, căci eu voi fi tot ce înseamnă

Fantasmă a nopți și a toamnei,

Făptura nopților de toamnă.

00588

Antohi Alin. “Făptura nopților de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/antohi-alin/poezie/14155097/faptura-noptilor-de-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.