Poezie
Homosihastrica
1 min lectură·
Mediu
si stai - e semn universal,
dar stai.
Sunt usile inchise.
Zavor - trecutul tau, al ei...
Cheie, inima ta.
Joci intre degete metafore,
precum matanii.
Una, doua... a treia o
porneste spre sarut.
Se apleaca... esti ingenuncheat.
Mintea ta cauta nordul...
febril.
Oferi. Sufletul tau zburda
mai mult decat promotional.
Ea culege cu degete
tremurande.
O voce consfinteste durerea.
Alibiurile tale cad cu zgomot
sec in mocirla de vorbe.
Rumoarea acopera soapte.
Soaptele-s de iubire.
Tragi timpul de laturi
latindu-l...
Il rogi sa-ti cuprinda demersul,
si asezi cu grija, in portofel,
promisiunea.
Complici.
Iei sansa cu maini sigure
si o analizezi pe toate fetele.
Vrei patima.
Si nu e.
O voce consfinteste durerea.
O mana de copil iti sterge lacrimile.
Cu ochii uscati iti strigi urmatoarea mutare:
Inima la D5.
Si vrei.
Mersul inainte-ti este impiedicat
de pasii inapoi ai memoriei.
Vrei sa faci loc florilor
printre randuri, insa Iarna
le goneste, te prinde posesiv de brat.
Esti al ei o vreme.
Vremea ta.
Zapezi iti intuneca privirea.
Gerul iti aseaza iubirea-n ecuatie.
Ace de gheata-ti strapung cuirasa sufletului.
O voce consfinteste durerea.
O mana de copil modeleaza
un zambet.
Copil dulce - zambet amar.
003274
0