Poezie
Soldat al norocului
pentru Catalin 11.09.1970 - 22.12.1989
1 min lectură·
Mediu
lacrimi din cer mi se preling pe fata,
sunt ochi intunecat ce cauta lumina,
imi e obrazul greu de nori si ceata
si moarte sunt, sau moartea mi-e vecina.
mi-e trupul rana, sufletul pamant.
imi calca gandul reci fiori de gheata.
e cer brazdat de strigate arzand,
si plec usor lasand in urma viata.
nu ma mai tem caci frica mi-e departe.
primesc bucati din carnea mea, in solde.
sunt sclavul amagirilor desarte,
ca am avut destinul scris pe glonte.
imi las zdrobitul trup si ma ridic usor.
pe crucea ce ramane doar un nume
ma plange mama. Eu, stiind ca mor,
ma-ndrept tacut spre alta lume.
034.181
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Antemir Antonio Eduard. “Soldat al norocului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/antemir-antonio-eduard/poezie/10409/soldat-al-noroculuiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AEmultumesc! M-am lasat in voia simturilor si am dat-o in bara. E greu sa scrii despre asta. O sa mai lucrez l ea dar acum m-au coplesit amintiri. Inca o data multumesc.
0
o mica sugestie, in loc de
scris pe acest glonte
scris...pe glonte
plus cersetorul stingher nu se potriveste de fel in tabloul tau, pare mai degraba o rima fortata