Poezie
Transhumanta
cantec de dispret...
1 min lectură·
Mediu
e intuneric.
Imi strig cuvintele
si le indemn sa-si ocupe
locul pe portativ.
Unu, doi, trei,
cuvinte de doi bani,
vorbe degeaba.
Un demers fatidic,
o strigare simetrica,
un iz patriarhal.
Caini, paznici,
fac turma roata
cu grija de a nu rataci
vreun adjectiv.
Perfizi pradatori
pandesc cu ochi fosforescenti
ascunsi in umbra
necunoasterii.
Ei vor sa-si impodobeasca
onoarea cu seva
salcie a cuvintelor mele.
Vanatori.
Imi strig cuvintele
si le mangai blajin
cu glas de iarba...
Nimeni nu-mi va invada
stana... eu
n-am nimic de vanzare.
033.961
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Antemir Antonio Eduard. “Transhumanta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/antemir-antonio-eduard/poezie/10210/transhumantaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
O
Oo✓
portativ, stana... ? cam alambicat, nu crezi ? oricum, poate ai ceva de impartasit... Si-atunci s-ar putea sa-ti invadeze stana! Nu e prima oara cand observ ca incerci sa exprimi unele idei, dar o faci prea complicat si prea artificial... Cuvintele nu se manevreaza ca niste cuburi colorate...
0
AEcateodata, dispretuind ideia, ma multumesc cu rolul de asezator de cuvinte... Ma joc cu cuburile... O fiinta tare draga mie spunea: Never be afraid to try something new: Remember amateurs built the Ark - Professionals built the Titanic! ...si, nu uita necunoscut :) prieten, cantecul poate fi de jale, de bucurie, de catanie, de dispret... diverse stari de agregare ale sufletului... eu asa stiu sa dispretuiesc... alambicat... oare nu este alambicul o retorta menita sa distileze esenta????
0