Antal Adrian

Îți citesc aceste rânduri, și mă trezesc fredonând \"Amintirea ta e mătase albă, mereu vei fi a mea, în mătase albă\"[nu cred că mai e nevoie să-ți și explic referitor la cine, că nu știu cui adresez aceste gânduri...]

Paai.... ok... cum spui tu, voi muri :)

I alta ordine de idei, imi plac imaginile ce le-ai depictat...
\"lasă-te ploaie încet pe pământ/ Îmbracă-te-n ceață\" unge la suflet... Dar da, stiu... nu este despre moarte... ma gandesc ca[asa cum imi dicteaza intuitia] este vorba despre viata, chiar indemnul \'MORI!!!\' fiind un dulce siretlic sa-l faci pe om sa se razgandeasca..... sau poate iar bat campii de unul singur...

Ce vom gasi? Vise desertuite, sperante crapate si increderei decimate. Si atunci va trebui sa recladim. Sa NE recladim, si cei mai multi dintre noi se vor reface dupa modelul a ceea ce au fost, caci nu vor fi invatat nimic, si vom urca, vom evolua, tot pentru a ajunge, din nou, la fund. Este conditia umana. Fiecare dintre noi are programat in el codul surse al propriului declin....

N stiu daca vreau sa aflu ce intelegi tu prin \'jucarioare sugestive\', dar totusi.... lipsa de respect pentru femei deja este coana mare in lume[sau poate de unde privesc eu e o alta priveliste a lumii]... Tu chiar crezi, ca in modul in care avansam, evoluam?[noi, ca oameni, lumea intreaga] .... Scuze, tocmai mi-am amintit, tu inca mai vrei sa crezi ca toti oamenii sunt buni..... Nu-ti zic nimic referitor la asta, poate e mai sanatos pt mine sa ma abtin, ca sti tu ce sti...

Hmm...Deci stranepotii nostri vor fi culcati si vor adormi auzind povesti despre mitul.... vaginal? Nu cred ca as vrea sa-mi cresc copii intr-o astfel de lume....

Vinul imi face rau la tensiune, dar un gratar ar fi perfect :)

Sunt perfect de acord, noi insine ne complicam viata, prin paranoia, neincredere si alte cele, DAAR, daca ne \'calauzim\' dupa toate vorbele ce fost-au rostite urechilor noastre, chiar crezi ca viata ar fi mai usoara?! Nu stiu cum sa-ti zic asta[doar ca sa-ti amintesc, nu ca nu ai stii] daaaar, nu TOTI oamenii sunt buni.... Unele vorbe sunt doar aruncate in vant ca sa ne aruncam dupa ele, fara sa putem zbura.... ar fi fain sa zburam, si chiar putem zbura, dar nu de unii singuri, trebuie sa gasim acea persoana cu care sa zburam...

De la bere vin acum,
Sa mai stau si eu pe net.
Scumpa mea cu piele de alun,
Am lasat-o-n urma si regret.

.... Totul se intuneca in jur si simti ca pierzi control a tot ce ai facut si hranit cu sentimente ce le credeai nobile... Iti curge viata din tine, parca simti cum ti se usuca venele, inghetate de indiferenta... Cand tu nu vroiai nimic altceva decat o vorba cumpatata, inteleapta si intelegatoare, care poate sa te faca sa intelegi de ce ti se intampla si[sau] cum ai putea sa incepi sa urmezi calea ce ti se deschide in fata.... Dar lui nu-i pasa[as zice mai larg, dar nu vreau sa fiu cenzurat]

Daca te intrebi de ce am scris astea... Pai, cam asa ma simt eu de cele mai multe ori[numai ca e vorbe de o \'ea\'], si textul tau m-a facut sa-mi amintesc... Totusi, am invatat de curand[foarte curand] ca poate nu ar trebui sa renuntam, ca cica exista in lume lucruri pentru care trebuie sa luptam... sau nu?!?

Daca exista ceva mai presus de iubire ma intrebi... Mai presus de iubirea pe care o stim noi... Cred ca ar fi contopirea a doua minti, a doua suflete intr-un ocean de sentimente... \'Iubirea telepatica\' as numi acest sentiment, atunci cand nu mai trebuie sa te gandesti la ce sa faci, pentru ca deja stii ca ei i-ar placea, pentru ca stii cum si ce gandeste, oricand, la fel cum stie si ea despre tine...

As zice ca asta e mai presus de iubirea noastra... caci noi ne facem simtiti doar prin cuvinte si atingeri... e nevoie de o evolutie, sa ajungem sa ne impartasim gandurile doar prin pura lor existenta, fara nici un alt suport decat undele cerebrale...

Pai tocmai, ca NU exista atata vointa... si ar trebui... atunci viata ar fi altcumva.

Si nu trebuie sa uiti nimic; daca uiti nu mai esti tu. Daca vrei, iti dau un exemplu banal, un scurt text plin de invataminte, pe care l-am mai citat pe site si cu alte ocazii. Citeste povestirea/nuvela \'The Rose and the Scalpel\'(face parte din seria Time Gate creata de Robert Silverberg)

Exprimi o rutina a existentei, dar existenta este o rutina?

Atat viata cat si perpetuarea speciei sunt, in cel mai bun caz, un joc de zaruri, putem vorbi despre ciclicitatea mortii si nasterii, dar nu la nivel personal.... pentru ca nu prea avem de unde sa stim...

Sunt putin grabit, si nu pot citi si comentariile, daca zic ceva ce a mai zis cineva[what are the odds?] sa ma scuze.

Forma nu se da, ci se afla, nu? Vine din interior. Am putea sa stam ore intregi sa discutam de ce esti o exceptie[nu unica] de la punctul 1 al Teoremei Seirande nr.1, aplicatie la efectul Raffaelo[care stipuleaza ca: Cu cat ciocolata este mai moale si cocosul mai crocant, sansele ca pe dinauntru cireasa sa fie acra sunt mai mari] Sincer, cam inteleg cum trebuie sa te simti... in ziua de azi, cocosul si ciocolata fac totul[mie imi place ciocolata foarte mult, desigur pana acum vorbeam de ciocolata metaforica, care, parerea mea, nu are o importanta ata de mare(ca sa nu zic deloc), o legatura se face intre suflete, ciresele metaforei mele]

Te voi ruga sa nu te superi cand te intreb[adica acum] daca nu cumva degetele invinetite cautau sa-ti \'ia\' forma...?!

Desigur s-ar putea sa citesc printre randuri unde nu trebuie si invers... se ma intampla

PS: ce problematica ar impune un prag de varste?! CHiar nu vad ce importanta ar avea varsta...

\"O sa incep prin a-ti nega existenta. Nu existi esti iluzie, esti Maya. O sa continui prin a nu ma mai gandi la tine, si a te desfiinta din memoria trairile si gandurile mele. Floare la ureche!\" Ooh, de ar fi atat de simplu...

Menirea este ceea ce ne-o facem, cu mana noastra, cum vrem, si, DACA vrem.... Trebuie daor sa ne hotaram, sa nu avem dubii.... trebuie

Anumite sentimente sunt greu de lepadat, disperarea, inutilitatea, frica, si abia cand ne dam seama de ele vrem sa ne reinventam, dar nu putem, din cauza lor si apoi uitam. Iti spun eu tie:

Uuma quena ri\'mani lle umaya. uuma ta ar\'lava ta quena ten\'irste\'.(Nu vorbi despre ceea ce ai de gand sa faci. Fa-o si lasa sa vorbeasca de la sine.)

Adica: NU FA PROMISIUNI. de ce? pentru ca niciodata nu ai de unde sa stii ce iti scoate natura in drum si ajunge sa te impiedice... experienta personala[a mea].

Umm... buna alegere de cuvinte

Nu am putut sa ma abtin sa nu o mai citesc odata, si din nou realizez cate raspunsuri poate avea o intrebare... cine sunt ceilalti?

De data asta am reusit sa parcurg textul fara sa mai ud maneca verzii mele camasi(nu conteaza culoarea, dar suna naspa maneca camasii) cu niste dare ce mi se depuneau pe obraz.

Ma simt obligat sa ridic o spranceana... Sunt perfect de acord cu prezentul si trecutul, dar viitorul? Personal, eu ma-s intreba daca voi mai fii... Sa fie o incercare de a controla evolutia unui anume set de evenimente? Functioneaza?

Da-le-ncolo de droguri si tigari(bautura inca nu o arunc)... Nu exista drog mai bun decat mirosul incolbit al unei carti nou cumparate de la anticariat...

Am fost atat de fericit cand, aflat in librarie, printre cei aproximativ 40-50 centimetri de Asimov, am reusit sa gasesc carticica: Zburatorii Noptii(ce naspa suna in romana) antologie de povestiri/nuvele. Am ajuns la Week-end într-o zonă de război, si, citind titlul, nu stiam la ce sa ma astept... Frapant... atat de natural si parca... familiar... totusi, aveam impresia ca o sa moara...

\"Hear the rime of the ancient mariner
See his eye as he stops one of three
Mesmerises one of the wedding guests
Stay here and listen to the nightmares of the sea.

...

The mariner’s bound to tell of his story
To tell this tale wherever he goes
To teach God’s word by his own example
That we must love all things that God made.

And the wedding guest’s a sad and wiser man
And the tale goes on and on and on.\"

Iron Maiden - The Rime of the Ancient Mariner :D