Poezie

Narcisistă, eu părăsită

Despre ei, mine; nimic personal.

1 min lectură·20 august 2005

Mediu

Mi-am aruncat suspinul

ca o punte,

m-ai sărutat pe frunte,

ai plecat,

și camera noastră

îmi limitează destinul,

urmele tale sunt de nesuportat...

Gustul, mirosul, auzul mă-nseală,

că trupul tău e aici nu mai cred...

Sunt goală

și-n mâna murdară

mai strâng o frântura de piept.

și mintea-mi încet se destramă,

caut mângâierea ta latentă,

gura ta pe o gură de cană,

să urlu

nu-s destul de fluentă.

Narcisistă, eu părăsită

sunt goală, încep să zambesc

și mâna-mi coboară încet și grotesc,

aprind o țigară și Eros îmi spune

să nu mai gândesc.

001.572

Anomis Irene. “Narcisistă, eu părăsită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anomis-irene/poezie/137153/narcisista-eu-parasita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.