Poezie

Secund

1 min lectură·2 aprilie 2007

Mediu

Ne-am născut suflete bătrâne,

pe foamete și pe secetă, pe vânturi cumplite și urgii…

am adormit la umbra stâncilor care zgârie pântecele cerurilor

și ne-am acoperit umerii cu palmele și atât.

Din scoarța copacilor a curs sânge și ne-am botezat cu el...

Suntem ai ploii...și ai uscăciunii,

Ai adâncului la suprafața lui

Suntem ai lumii, plămădiți din ea,

Suntem unicul și contrariul lui.

Durerea e surdă, dar ea se aude peste tot

Din rănunchi de prunci,

Zbierată de mamele lor

Am suferit prea mult...

Ne e prea frică...ne facem prea mult rău...

Continua masturbare a spiritelor, care cred că pot și cred că le vine

Și care deschid gura și nu se aude nimic

Păcat de moarte că suntem singuri, într-o lume unde singuratatea nu e permisă,

Și totuși...

Când umezeala se scurge pe obraji,

Nu se aude nimic...

Nimeni nu o oprește

Singur...juisezi și plângi...singur...de mână cu cineva

001.446

Anna Ivan. “Secund.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anna-ivan/poezie/240031/secund

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.