Candoare
Picuri calze se preschimbau lenesi Intre bratele abajururilor de lemn. Ochii tai ma priveau inauntru Si tot inauntru clipeau peste irisii mei. Mainile tale albe creionau o alta iubire Intre
Foarte frumoasa
Sufar de frunze, Si oricat m-as spala pe par, Boala aceasta vegetala nu-mi da pace Si nu mai pleaca. Uneori mai trece cate o frunza Prin fata ochilor mei calzi Topindu-se usor ca intr-un
Poate ca totul e o parere,pana si senzatiile mele
Lumina care picura lenes, Pamant ce se scurgea pe deasupra, Aceasta era casuta batranului anotimp... Si frunze ce se certau, Melancolie
ASTEPTARE
...am citit undeva ca zambetul celor tristi ar fi mai dureros decat lacrimile celor ce plang...Oare cine le cunoaste pe acestea?Cine in afara celor ce au simtit si s-au aplecat ca sa atinga cu ochii