Poezie

Mugurii obscuritatii

ritm negru

1 min lectură·22 iulie 2008

Mediu

Făptura ta îmi înnegurează privirea

Și este rug pentru fiecare clipă

Cute de întuneric îți este firea,

Ce de lumina nu mai face risipă.

Rece e scoarța copacului vieții

Ca apropierea ta în marea de dorință

Caldura din mine e destinată gheții,

Topită-n valuri de neputintă.

Și când îmi despic sufletul în durere

Cad șerpi si lipitori din putrezitul cord

Găsesc în zare promisiunea de putere;

Umbrit de tine - sunt un dezacord.

În vis pastelulrile uitării se întind

Te văd în ceată și adorm în amnezie,

Dar tu mă vei trezi și-acum șoptind

Ca o sperantă ce în mine reînvie.

Și-ncet mă tii în brate cu tandrețe

Adunând reptile în inima-mi uscată,

Mă privesti aruncându-mă-n tristețe

Si mă alungi din vis deodată.

Furtuni amnezice răscolesc gândirea

Și viitorul geme ca un cer înnorat

E doar un drog similar cu nemurirea

În venele timpului mereu îngropat

Cerșesc supradoza fără onoare

Și viața devine un simplu venin

Chipul tău în viscol apare,

Iar obsesia se-absoarbe în chin.

001.389

Andrij Tamenrov. “Mugurii obscuritatii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrij-tamenrov/poezie/1793712/mugurii-obscuritatii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.