Calypso

În zare e roșu,un soare apune, privind dintr-un turn,ea o ruga spune când gărzile pleacă și usa o-ncuie prizonieri sângerând zac prinși în cuie. În temelia turnului suflete bântuie neliniștite și afară e noapte neagră și rece și chioară o ceață amară pe turn-l înconjoară Ciori obosite stau pe eșafod mirosul de sânge vărsat de norod atrage alti demoni iar în castel e ospăț e dezmăț și-n vârf este EL. Privind cu dispreț el cupa o ține, ochii-i sunt roșii,alcool are-n vene iar vinul din cupa parcă e sânge aude un țipăt,un trup se frânge Domnește teroarea,nu e dreptate mistuite în flăcări dispar câteva sate servanții regelui,demoni fără chip distrug și omoară,în urmă nimic. E o lume de fum.de flăcări,cenușă o poartă spre iad,o ușă nici urma de soare,nici urma de lună tot timpul e vânt,tot timpul furtună În negrul castel în față la rege un paj se plimbă capete culege speranța-a zburat mult nu rămâne când Domnul trimite acel sfârșit de lume.