Texte în proză

Simt că aș pleca un timp, undeva într-o zonă rurală, și nu ca să îmi văd de ograda mea ci ca să dorm între copaci sub cerul liber ca și cum aș fii al nimănui, să mă scap de rușinea urbană sa mă plimb

Tot timpul am acea impresie goală că este ultima oară, ultima oară cand zâmbesc, de mult timp nu mai simt ca traiesc dar acum... iubesc. Oare e prea tarziu? Sunt multe gânduri care ma străbat,