Poezie

Esti a mea?

1 min lectură·5 iulie 2006

Mediu

Mă-ntreb zi de zi…

Dacă te am –

Sau nu?!

Dacă ai fi a mea,

Sau ești….?

Mă întreb zi de zi, de oare ești aievea

Sau nu ești?!

Mă-ntreb de plouă pe-a ta stradă,

La fel cum plouă pe a mea;

Ca lacrimile ce le vărs,

Când nu ești tu și doar apa...

Mă-nchin, pășunilor întinse

S-ating măcar pentru o doară,

Secunda ce nu se mai scurge,

Din timpul când nu te văd, - în seară.

Eu te ador! Tu știi asta!

Și te aștept ca și pe zei;

S-alungi din ochii mei năpasta,

Iar dintre vremi amarul!

De-ar fi să fi cea ce nu ști încă,

M-aș rupe din al meu stelar,

Aș face din stele cunună –

Și din ochii mei un abecedar...

Să îmi citești în ochi iubirea,

Tristețea, amăgirea,

Și pasul calm și nemurirea,

Tot – tot ce ai vrea să-mi știi.

Tu doar oferă-mi libertatea,

De-a fi ce-am fost cândva-

Un om ce nu se dă în fire

Un cerber ce nu plânge mereu!

Te ascult! Mă tem de tine!

Tu-mi ți-n sicriu, inima mea!

Te rog, să-mi scrii mereu

Cu grijă,

Dacă te am,

Sau nu,- cumva!

001.525

Andrei zaharia. “Esti a mea?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-zaharia/poezie/191991/esti-a-mea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.