Poezie
Contra vântului
1 min lectură·
Mediu
Vântul mă împinge lin,
Bate calm, iar eu suspin.
Se așteaptă să aleg,
Să-l sărut sau să-l reneg.
Îmi oferă o schimbare,
Însă eu nu-i dau crezare,
Îi răspund: “eu nu mă schimb”
Și continui să mă plimb.
Vântul suflă agitat,
Crede c-am ales păcat,
Îmi face drum fără culori
Și-n jurul meu, adună nori.
Merg tot drept, fără motiv,
Nu am nici un adjectiv,
Nu sunt trist… sau fericit,
Nu sunt simplu de citit.
Vântul bate tot mai tare,
Speră la, a mea, plecare
Și-mi doresc să simt că trece,
Dar el suflă tot mai rece.
Mă întreabă cine sunt,
Atacându-mă mai crunt,
Îi răspund, cum sunt mereu:
“Eu sunt simplu, eu sunt eu”.
002.318
0