Poezie
Vanatorul
1 min lectură·
Mediu
Cerul nepătruns
Ascuns in propria-i taină
Albastrul său străpuns
De doritori de faimă
Glorie eternă!
In codru vânător
Fugi tu căprioară
Fugi de al meu dor
Aleargă cât vei vrea
Dar dorul meu nespus
În urma ta va fi
Veșnicul intrus
Și când lupii vor sări
La al tău fraged gât
Săgeata mea de foc, sclipind
Îi va doborî pe toți, pe loc
Și atunci, sub cerul sfânt
Strălucire a mii de stele
Privesc, sărut chipul tău blând
Și mă pierd in ele
001845
0