Monștrii sacri
O voi, bastarzi laconici ai vremilor demult apuse Cuceritori absurzi ai timpului, în filmele voastre mute De ce plutiți acum într-un prezent ce nu vă aparține ? Sfâșietor e dorul vostru de trecut,
AOAndrei OdihnaAlchimia autosugestiei
Trei stâlpi metalici – construcții de argon Turnați în văi abrupte încețoșate și cam surde Coloși uitați de timp, iar jos copilul de carbon Plutește în derivă înspre cordonul fără funde.
AOAndrei OdihnaCritica rațiunii pure
Cuvântul, sublimul ac abstract carnal Fără de care ne-am lupta cu dinții pentru dreptate și putere Este fațada unui bloc aproape rațional. Totuși, înțelepciunea înseamnă cel mai des tăcere.
AOAndrei OdihnaMoralistul
Din buza strâmbă și îmbibată-n sânge Þi se prelinge-un zâmbet de fachir bătrân În timp ce-n jurul tău trei fete cam nătânge Te venerează apatic și-ți mai arată-un sân.
AOAndrei OdihnaConfuzii surde
Fugi de ceva și te scufunzi în lac, Vezi pești laconici ce gâdilă ușor, În talpa, toamna când rebelii tac. Să te amuze e tot ceea ce vor. Desprins de aer respiri deja în apă. Înoți rânjind la
AOAndrei OdihnaCarne și oase
Secat devreme, din ce în ce mai slab Autocritic, analitic, prea abstract Neputincios fără sintagme inedit-taiose Până la urmă inutil. Carne și oase.
AOAndrei OdihnaFestinul plan
O linguriță fără cupă, În spațiul bidimensional, Amestecă în plan banal, O ciorbă iute de văcuță. Dreptunghiului pare să-i placă, În timp ce rombul face nazuri. Triunghiul are iar
AOAndrei OdihnaVoiai să fii aviator
Nu te apropia prea mult, De avionul fără aripi, Căci nu a mai zburat demult. Iar ce speri tu este zadarnic.
AOAndrei OdihnaFiica nopții
Atinge-te de mine Dar nu te-apropia prea mult Vezi cât e de bine Încapsulat și totuși sunt disjunct. Þine-te de tine Sărută-mă dar nu prea mult Apoi dispari când ziua vine Fii arma mea
AOAndrei OdihnaMute
Nu face așa decât dacă ești sadic, Ești laș și suferi într-un mod plăcut... Dar te-obosește acest gând tăcut, în lupta ta sterilă. Cam trist, dar nu e tragic. O lamentare inexactă ți se
AOAndrei OdihnaImpotența rațiunii
Atunci când dulce se arată, Acea tentație morbidă, De a avea și tu o piatră, Uite-te-o clipă în oglindă. Ceea ce vezi să nu te sperie, Și nici ceea ce-o să urmeze. Stai calm și lasă o
AOAndrei OdihnaDrama bătrânului tiran
Ai cucerit tot ce era de cucerit, Bătrâne singur, ce nu-ți faci o salată, Cu părul sur, pielea zbârcită, dar fruntea încă lată. Nu îți mai arde de nimic, te simți doar obosit. Ai rezolvat tot
AOAndrei Odihna17
Boemul luciu clandestin, Al vieții organice din piele, Complice pur, dar vinovat devreme, Mi se arată, juvenil. Absurda luptă întortocheată, Dintre rațiune și ce simt, Mă face uneori să
AOAndrei OdihnaCopilul bătrân
Degeaba fugi și te ascunzi, Între pereții catacombici, Transpirați de-atâta fum, Copil bătrân, cu ochii antagonici. Nu faci decât să mai amâni, Momentul dur ce te-ngrozește, Urli tăcut
AOAndrei OdihnaInstigare la transhumanță
Ridică-te de jos. Ridică-te din ploaie, Târaște-te ușor, Până la tine-n baie. Încuie bine ușa. Lasă apa să curgă, Chircește-te-ntr-un colț, Închide ochii și ascultă.
AOAndrei OdihnaAfront
Ce rost are să-nșiri cuvinte? Îți zici că faci ceva frumos… Te simti aparte, mai cu moț, Că n-ai avea degeaba minte. Sau poate doar te relaxezi, Te face să te simți mai bine, Scriind haotic
AOAndrei OdihnaIncălzirea locală
Urși polari magnetici, Cu ochii injectați, Se-aruncă-n gol haotic, De pe ghețarii poluați. Se prabusesc cu miile, scrâșnind din dinți, Și agitându-se feroce, Într-un spectacol plin de
AOAndrei OdihnaFlirtul defunct
O fată și un băiat, două schelete alăturate, Aveau demult piele pe oase și stralucire-n ochi. De unde stai tu acum, nu locuiau departe, Erau frumoși și tineri, nu aveau înca gropi. Poate ca ea
AOAndrei Odihna