Poezie
Bătrânul profet
1 min lectură·
Mediu
bătrânul profet își întinse cartoanele pe asfalt cu aceeași delicatețe
cu care întinzi colțurile cearșafului să acopere toată salteaua
apoi bătrânul bărbos se așeză peste ele ca și cum s-ar fi întins în mijlocul unei câmpii arse de soare peste o zi caniculară
cu miros de iarbă uscată și pământul moale dogorind încă puțină căldură
pe oamenii singuri nu-i întreabă nimeni care-i culoarea lor preferată
sau dacă vor o țigară și
pe oamenii singuri nu are cine să-i trezească dintr-un coșmar
oamenii singuri își duc coșmarurile până la capăt
bătrânul profet scoase o sticlă de votcă și își umezi buzele cu ea
apoi întinse mâna până la cer și stinse lumina
014.039
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Laur
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Laur. “Bătrânul profet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-laur-0041901/poezie/14091793/batranul-profetComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
"oamenii singuri își duc coșmarurile până la capăt" si
"apoi întinse mâna până la cer și stinse lumina"
e o resemnare frumoasa/ inteleapta, o asteptare cuminte...
Imi place si simetra initial - final (intinderea cartoanelor / intinderea mainii catre cer (o rugaciune sui-generis?!, o incredintare Domnului??!!)