Poezii

Fiece vers îl încep cu sfârșitul Concluzie de simț netrăit Precum și soarele asfințitul Și-l face mereu plictisit Mi-e silă de propria umbră Ce obsesiv urmărește Prin ploaie, prin

Mă iartă mamă, c-am murit, Așa pe fugă si ascuns Și rușinat și neajuns Având în suflet chipul tău Și ochii tăi, cuprinși de roua Cuvintelor ce nu ți-am spus. Dar știi… atunci când m-ai