Poezie
Necunoscut
1 min lectură·
Mediu
Necunoscut
Soarele se-ntinsese la drum.
Nici prin gând nu-i trecea că se-apropie umbra.
Să-l măsoare,
Să-l cunoască,
Să-i râdă-n față
Să-l acopere
Negura.
E cumplit să vezi negura
Te urmărește, se întinde, te prinde ca în smoală.
Mai ales în zori
Vezi doar soarele,
Îl visezi, dar nu te desparți de el.
Ce-ai văzut la el?
D e ce nu ți-ai ales alți sori?
E al meu!
Strigă
Din spatele negurei o lumină.
Și incertitudinea dispăru.
Era liniște, departe și era bine.
Realitatea nu mai exista.
002353
0