Poezie
durerea ockilor albastri
prima parte
1 min lectură·
Mediu
stau si plang
si merg incet
s-alung un gand
sa nu ma-nec
sa ma gandesc la ce-am facut
sa ma-ntreb de ce a durut
sa gasesc un vinovat
pentru sufletul-mi involburat
ma doare acum cand spun ce simt
imi bate inima-n delir
si-n adancul meu presimt
ca voi ajunge-n cimitir
ce-o fi dragostea ma-ntreb
si nascocesc un gand acerb
de o iluzie desarta
la ce gandeam eu altadata
s-acum m-apasa usor un dor
de persoana ce-o ador
si incet as vrea s-omor
sufltu-mi far ajutor
dar fara el as fi hoinar
intr-o viata de amar
si incet ma regasesc
in aces vers dumnezeesc
si incerc sa-mi pun alene
viatza-n propriile izmene
001.077
0