Poezie
Pocăință
1 min lectură·
Mediu
Pocăință
Azi încep o nouă filă,
În a mea tipăritură,
Mîzgîlind făr' de cerneală
Palida-mi caricatură
Și încep de la picioare,
Care-mi stau îngenunchiate,
Cînd lovite-au fost de pietre
Și lăsate vătămate...
Mă ridic apoi la trunchiul,
Care-n răni ce sîngerează,
Ne clintit păstrează unghiul
În această după-amiaza,
Apoi palmele 'ncleștate,
Care zac în scîrțîială,
Gem de parcă-s blestemate
Și nu vor scăpa de boală
Ochii stau tintiți in golul,
Plin de o nuanță sumbră,
Căutînd în ea simbolul
Evadării de sub umbră.
Lacrimi pline de regrete,
Sufletul în neființă;
Dezgolit,făr de secrete
Și setos de pocăință.
00978
0