Poezie

Pocăință

1 min lectură·9 februarie 2016

Mediu

Pocăință

Azi încep o nouă filă,

În a mea tipăritură,

Mîzgîlind făr' de cerneală

Palida-mi caricatură

Și încep de la picioare,

Care-mi stau îngenunchiate,

Cînd lovite-au fost de pietre

Și lăsate vătămate...

Mă ridic apoi la trunchiul,

Care-n răni ce sîngerează,

Ne clintit păstrează unghiul

În această după-amiaza,

Apoi palmele 'ncleștate,

Care zac în scîrțîială,

Gem de parcă-s blestemate

Și nu vor scăpa de boală

Ochii stau tintiți in golul,

Plin de o nuanță sumbră,

Căutînd în ea simbolul

Evadării de sub umbră.

Lacrimi pline de regrete,

Sufletul în neființă;

Dezgolit,făr de secrete

Și setos de pocăință.

00983

Andrei Bargan. “Pocăință.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-bargan/poezie/14087803/pocainta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.