Poezie

Pahar de spumă

de Andrei Bărbulescu

2 min lectură·10 septembrie 2015

Mediu

Hai spune tu, m-ai spune-o dată,

Tu, alb nebun frumos,

Din saltul tău din cer - de-o dinioară,

Cum ne spurcai pe toți - cu și fără soț.

Tu încă ne privești de sus în jos,

Din cerul tău de coji de nuci și var -

Ne pedepsești cică pe toți,

Cu ură si habar!

Cu ochiul tău, ce vede tot,

De parcă totul e al tău -

Nu vezi în jurul tău atâta sânge,

Din sângele ce nu-i al tău?!!?

De-ai exista, măcar și cel puțin - în efemer,

Aș crede că...și nu aș fi ateu -

M-aș bucura că am un ham,

Și hamul ăsta ar fi de fier!

Dar nu exiști bătrâne! - ești un pahar de spumă -

Ești un amestec omogen,

De schizofrenie, sânge, foc si multa ură!

Ești tot și vei ramane tot,

Așa cum vrutau' alții-

Să țină hamurile lumii-n loc,

Să fie bezna-n lumină și mult nisip în ochi!

Hai spune tu, nebun cruntos,

Mai spune înc'o dată-

Cum stingi tu becul lumii-n dos,

Cu atâta tact și-așa frumos...!

Îți spun atât- doar noapte bună -

Mă-ntorc să dorm și să visez-

Căci eu visez o lume bună,

Unde-i lumina multă-n minți și nu există ură!

001.843

Andrei Bărbulescu. “Pahar de spumă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-barbulescu/poezie/14078450/pahar-de-spuma

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.