Camera Obscura

Se face că acum ceva timp în urmă, la invitația unor prieteni, am fost chemat să organizăm o mică petrecere în casa unuia dintre aceștia. Și ca să nu mai lungim vorba, căci deja îl văd pe Iepuraș cu entorsă la picior din cauza cozonacului și a stliclei de țuică din pivniță, voi intra direct în miezul problemei. Trecem peste descrierea casei, pentru că nu sunt Stephen King să mutilez oamenii cu țurțuri de staniol și nu cred că își are rostul în momentul de față să vizualizăm frumusețile patriei prin ochii lui Vlahuță. După o scurtă strângere tovărășească în brațe oferită de Luci, am fost invitat în Camera Obscură alături de Alina și Elena, două personaje foarte de treabă, din ceea ce cunosc eu, în special prima. Am spus-o în sensul bun, pentru că această zână sălbatică cu fire de mustang mai are uneori obiceiul de a penetra mintea umană într-un mod foarte sublim, ce l-ar face și pe Freud să suspine în coșciugul plin de castraveți și rodii. - Ascultăm niște Whitesnake, ce ziceți? Costele...? întrebă Luci uitându-se înspre mine. - Normal, bagă.....oricum, de la ce ascult eu până la Whitesnake e distanță mare. - Eleno ia-ți naibii crengile de pe tastatură și mai bine caută în șifonier CD-urile. M-am săturat să ascult tot timpul muzica asta de pe calculator, parcă aș fi discipolul lui Bivolaru. După ce se dădu drumul muzicii bune și se turnă ambrozia în paharele torturate de buze, ciocnărim precum sărbătoriții, îndeplinind binecunoscutul ritual al artistului ne(re)cunoscut. Trestiile îcepură a se aprinde alternativ, mergând spre făgașul binecunoscut al ceței jamaicane. - Ce spuneai tu Alino, că ți-ai adus și poeziile cu tine să ne faci un recital? întrebă Luci serios. - Da măi da, ți-am mai spus odată, ce, ești copil? Să se termine muzica și după aia intru eu, că nu mai stau mult. - De-abia ai venit și ce treaba urgentă ai așa mâine? Dă și tu un telefon și anulează, ce paștele mă-sii că n-ai venit la vre-un priveghi și n-ai întâlnire cu Eliade să-ți publice ceva...iar tu, femeie, spuse Luci uitându-se la Elena, du-te odată și adu scrumiera aia mare din bucătărie să nu se mai chinuie oamenii ăștia cu lindicul ăla pe jos. Costele, tu ce mai construiești în viața de zi cu zi? - Ca de-obicei, am zis eu. După o oarecare perioadă de \"consultații\" și \"analize\" asupra licorii distilate prin fum de țigare și cuvinte suave de amor poetic(curvă, ștoarfă, boschet, etc.) a sosit vremea recitalului Alinei. Așezată cuminte pe un taburet lângă ușa camerei cu foile pe picioare începu: - \"Să fac.....să nu fac?\"..... - Mai taarreeee și ridică-te în picioare.. ca să te auzim și noi, spuse Luci, nu ești în biserică aici.....de la-nceput. Hai să te auzim și lasă râsul. - Da mă, da\' îmi vine să râd....hhmmm...gata. \"Să fac..să nu fac?\". - Suge burta fă, că n-ai 80 de ani și ține spatele drept să iasă cuvântul din plămân, cu patos, nu să-ți cadă din gură....și nu mai râde ca proasta....n-auzi? Þine-ți foile și dă-i bătaie. Alina, tu știi că eu glumesc, nu? Degetele noastre vor să fie prietene, zise Luci întinzând arătătorul spre degetul Alinei. Hai...Când mă-ntorc de la baie ne uităm la un film? - Ok, până atunci eu mă duc cu Costel să facem ceva de mâncare, spuse Elena ridicându-se încet de lângă soba de teracotă unde fuma, aruncând chiștocul pe ușiță. - Da\' și eu mă duc să fac un duș rapid căci m-am răzgândit și mai rămân. În câteva minute totul era aranjat. La întoarcerea în cameră, Luci căutând un pix pe măsuța de lângă pat, se dezechilibră din cauza gravitației și căzu peste o plantă cu frunze imense, rupând una dintre ele. - Ce-ai făcut mă? Mi-ai rupt frunza....vorbi Elena. - Ia-ți frunza și ieși afară-n frig și gândește-te la ce ai zis, nesimțit-o. - Băi, voi ați văzut că era o molie afară pe perete...o să-nghețe măi săraca, hai s-o băgăm înăuntru, se auzi din nou vocea Elenei. - Ce molie visezi fă?....ăla e fluture travestit în molie, trimis de mama mă-sii. Hai să lăsăm vrăjala și să ne uităm la un film. - Normal!!! \" Lucia y el sexo\".....un film ce merită digerat în întregime, dar după aproape două ore de vizionat și mai multe ore de \"condus\", am ajuns cu toții la concluzia că e timpul să ne retragem în pat la somn, nu înainte de a vedea și \"Jesus Christ superstar\" ..... pe care, oricum, fiecare l-a rumegat în stilul propriu, căci omul, Nopții ofrandă îi aduce.