Poezie
Astm
1 min lectură·
Mediu
Respir greu...
Respir din ce in ce mai greu,
Ca si cum as avea un atac de panica:
Va ploua.
Intotdeauna ploua cand imi simt plamanii , dune de nisip.
Va ploua cand voi cere sa ploua,
asa cum se intampla de fiecare data
cand respir greu.
Stau pe margine...
in jos se casca haul,
si ca o gura de iad, un vulcan topeste oxigenul din jur
pustiind viata...
viata din mine, din plamanii mei...si tot ce simt e ca...
respir greu...
corpul meu cedeaza secunda dupa secunda;
gura mea implora aerul sa intre- Nu pot implora ceva ce nu exista
Auzul se intuneca
Nu pot auzi decat niste batai ce-mi rasuna ciudat in tot craniul.
Nu mai pot focaliza nimic.
Nimicul mi se sparge tandari in fata
ca si cum cineva ar mototoli rugaciunea mea intr-un gest de: E prea tarziu.
Si dintr-o data, haul dispare, vulcanul se evapora...
Ploua in sfarsit:
Buzele mi se umezesc de la sarutarea sa.
011.863
0
MF