Poezie
Micuțo
1 min lectură·
Mediu
Am să urlu ca să mă auzi de acolo,
din ungherul în care stai pitită.
Ființă mică, cu ochi de cărbune.
Am să urlu, iar tu mă vei auzi
și-mi vei zâmbi,
Dar vei veni?
Te vei ridica încet și vei șopti
”Mi-e teamă...”
Îți voi spune că nu e nevoie;
și puilor de pisică le e teamă
să își deschidă ochii pentru prima dată,
dar când și-i deschid
o lume întreagă se colorează
în fața pupilelor lor inocente.
Umerii tăi fragezi și albi.
Îți voi întinde mâna,
tu îți vei deschide pumnul mic
și-mi vei arăta degetele tale lungi,
tremurânde.
Îți voi bate la ferestrele sufletului,
îmi vei deschide
și-ți voi spune secrete
care îți vor aluneca prin vene.
Nu-ți fie teamă,
micuțo cu suflet de leoaică.
Răul îl voi preface în bine,
îmi voi deschide brațele pentru tine
și te voi adăposti.
Cicatricile o să mi le vezi,
mi le vei arăta și tu pe ale tale.
Împreună vom merge prin ploaie.
Ridică-te din ungher,
lasă-mă să te fur...
Să fugim departe,
să aruncăm cheile
și să nu ne mai întoarcem.
Iubescu-te.
001054
0