Poezie

Eu si Phoenix

despre cicluri repetitive

2 min lectură·8 martie 2017

Mediu

Am înghițit cenușa păsării Phoenix,

sperând c-așa o voi ucide,

că se va rupe-odată pentru totdeauna

blestemul ce-o-ngrădea de-o veșnicie!

Și o simțeam zbătându-se în mine,

îi simțeam dorința de a trăi, de a mai fi

Cu ciocul ei subțire îmi rupea carnea, puțin câte puțin,

Înfruptându-se din seva tinereții mele...

și mă rugam fierbinte să mor, înainte de a scăpa,

s-o cruț de suferința acestui ciclu infinit.

O auzeam noaptea, mă îmbia s-o eliberez,

că-i plăpândă...că mai are de simțit, de iubit, de viețuit...

I-am spus ce o așteaptă-afară... că va muri,

dar nu ii păsa câtuși de puțin!

-Vei arde azi, vei arde mâine, la nesfârșit! Vreau să te cruț!

-Nu mă-ngrădi...sunt vie! Nu mă nimici!

-Vei muri!

-Dar voi fi liberă!

-Și iarăși vei muri...și vei uita că ai trăit!

-O altă viață voi trăi...rogu-te, nu mă-ngrădi!

Și începu a plânge și a lovi cu aripile-n mine...

O simțeam, îi simțeam disperarea-n carne,

Dorința ei era a mea!

Lacrimile ei se revărsau pe obrajii mei

și-am împietrit!

Inimile băteau frenetic și gura mea dădu glas strigătului ei!

Nu mai puteam...nu mai puteam s-o țin.

Luai cuțitul și-i crestai o poartă-n mâna stângă

și-n clipa aia simții lumina pătrunzându-mi sufletul,

ca un copil zglobiu

Și-un iz de pace mă învălui....

Printre picături de sânge , pasărea zbură,

făr-a privi în urmă, fără regret, spre cunoscut!

O mai zăresc din când în când pe culmi, măiastră,

cutezătoare, fără frică de viitor, de ce-a trecut

Și nu regret nici un minut că n-am putut s-o cruț!

001.266

Andreea Letcae. “Eu si Phoenix.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andreea-letcae/poezie/14104149/eu-si-phoenix

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.