Poezie
Autoportret
1 min lectură·
Mediu
Frumoasa sunt, ca visul in piatra- o minune
Iar sanul meu, spre care toti au aflat pieirea
Menit e sa inspire poetului iubirea,
Materiei asemeni, care nicicand apune.
Tronez in zari, ca sfinxul, mereu neinteleasa
Leg inima de gheata de-al lebedelor crin;
Urasc miscarea care-i al armoniei chin,
Nu rad, nu plang vreodata, raman in veci mireasa.
Si lumea, si poetii, contemplandu-mi
Adancile-mi mistere
Isi vor ptrece viata
In studii austere.
Caci am spre-ai fascina
Pe-acesti amanti destui
Oglinzile in care mai mandru
Pare totul,
Mai mari
Par ochii mei.
003027
0