Poezie
Aproape perfect
1 min lectură·
Mediu
Nu eram singură
și nici tu nu erai
Dar luați împreună
Rămăsesem.
Singuri și goi
și oarecum neajutorați
Noi doi.
Singurătatea e întotdeauna
acolo.
Ne pândește
Ne respiră-n ceafă
flămandă...
Respirația aia rece,
suflă peste noi o mie de lucruri
care ne sperie fiecare,in fiecare clipă.
Și mie mi-e frică,
și ție ți-e frică,
Ce să mai vorbesc de aripile astea
care suntem noi doi...
Ne mai trebuie un înger ca să ne unească.
Să putem să zburăm
Și ne trebuie îngerul acela
să ne scape de frică,
Să zburăm!
001648
0